"In timp ce barbatul virtual indragostit de mine imi trimite pe mail melodii si poezii, cel real,care ma ia in brate, imi daruieste un Q7. In timp ce unul se gandeste cum sa puna de-o parte bani pentru o poseta, cel real ma insoteste in calatoria de vis pe care i-am daruit-o de ziua lui. Cel necunoscut se lupta cu propriile-i limite, cel real se-nalta la ceruri cu mine si-i cere lui Dumnezeu sa ne casatoreasca. Virtualul este campul pe care alergi cu ochii-nchisi fara sa stii daca la sfarsitul lui este o prapastie care-ti va lua viata sau un elicopter care te duce la Opera (mi-am amintit scena aceea din „Pretty Woman”). Realul este pamantul pe care pasesti uneori hotarat, alteori sovaitor... il simti pe celalalt, ii intinzi fruntea pentru cel mai tandru sarut din lume, ii reprosezi plecarile, ii invoci intoarcerile, ii certi si-i ierti greselile, ii daruiesti si-ti iei inapoi inzecit, faci copii cu el, faci planuri si aprinzi lumanari la biserici. In virtual, totul este o iluzie... si daca nu ai norocul sa faci parte din cei 1% care s-au cunoscut in acest fel si-au ramas impreuna (nu pana la adanci batraneti), risti sa fii in celalalt procent de ratati care-si vor spanzura sufletul cu funia unui vis neimplinit. Intindeti mana si, daca nu v-o ia nimeni... rugati-va la Dumnezeu, dar nu cautati dincolo de foaia de hartie virtuala a Internetului. Riscati sa gasiti ceva mult mai trist decat propria singuratate." -Floriana Jucan-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu