...ti s-a intamplat vreodata sa vrei sa vorbesti si sa nu ai glas? sau sa iti doresti sa mergi si picioarele sa nu te asculte? sa-ti doresti sa auzi melodia preferata a iubitului tau si sa nu poti? sa o vezi pe cea care ti-a dat viata si sa reusesti doar sa ti-o imaginezi?... ei bine, cand iti dai seama ca in acel moment nu poti, suferi! pt ca de multe ori, multi oameni asa simt ca traiesc: suferind! eu, am avut norocul (cred) sa cunosc persoane care au aceste dizabilitati... l-am cunoscut pe cel mut, care daca ar fi vorbit nu cred ca ar fi stiut sa se exprime asa cum face pe hartie. poate nu ar mai fi scris sute de poezii, doar prin dorinta de a se afirma si care pana la urma i-a devenit "umbra" ! l-am cunoscut pe cel paralizat care-si doneaza picturile bisericilor, care e vocea I in corul bisericii in perioada colindelor si care acum este in anul II la facultatea de arta! cea lipsita de auz e cea mai finuta femeie care exista; ea mereu iti va vorbii in soapta, iti va canta romante, va dansa cu tine stiind ca e piesa voastra preferata! l-am cunoscut si pe cel care nu vede si el m-a facut sa inteleg ca trebuie sa existe si oameni ca el  "Flavia, daca nu am fi noi cine ar mai asculta radioul si cine ar fi exemplu viu pt cei ca voi, ca totul este posibil?" asta imi spunea intr-o dimineata Paul(29ani) care era singur pe tren. avea la el un rucsac, un telefon si ceasul. si se descurca!... am scris asta ca sa intelegem ce inseamna sa fii un om sanatos si sa nu stii aprecia asta... noi am avea avea nevoie de busola sa razbim intr-un oras mic.ei se descurca cu -inima- intr-o lume imensa....